Globalizarea şi noile realităţi și orientări din arena internaţională

 „Globalizarea şi noile realităţi și orientări din arena internaţională” 

* * *

În era globalizării şi a interdependenţelor din arena internaţională, se observă anumite manifestări specifice precum: 
interferenţa în afacerile interne şi supravegherea reciprocă în cele externe, scăderea importanţei frontierelor statale, respingerea recurgerii la forţă pentru rezolvarea diferendelor (cu excepţii), securitatea bazată pe transparenţă şi cooperare, deschidere reciprocă (cu excepţii pe piaţa muncii ş.a.), interdependenţă cu vulnerabilitate reciprocă ş.a.. 
În cazul statelor şi uniunilor de state precum U.E., organizaţiilor precum NATO ş.a., există o fragmentare benefică, utilă a puterii. Ierarhiile tradiţionale ale puterii sunt substituite cu reţele cu semnificaţii transfrontaliere. Funcţiile tradiţionale ale statului tradiţional sunt transferate fie ascendent - unor organisme supranaţionale (NATO, U.E.), fie descendent - la nivel subnaţional, astfel guvernarea operând la diferite niveluri. În paralel, alte roluri tradiţionale ale guvernelor sunt preluate de noi jucători din arena globală. Nici una dintre componentele acestei reţele nu deţine controlul unificat asupra politicii sau puterii, deţinut altădată de statul naţional tipic sau de state hegemonice. Această multiplicare a interacţiunilor, a direcţiilor de acţiune în lume globală, aşadar globalizarea în sine, nu mai permite deţinerea tuturor competenţelor şi pârghiilor într-un singur punct central şi hegemonic.

Dispariţia graniţei dintre politica internă şi externă, a agregării suveranităţii şi existenţa unei cooperări reciproce, a făcut ca statele postmoderne (precum SUA) să formeze un întreg mai coerent, mai puternic şi mai influent decât în cazul statelor din celelalte categorii (premoderne - precum Afganistan şi Siria şi moderne).

Statele postmoderne funcţionează interconectate în reţea stratificată, nefiindu-le caracteristică permanentă competiţia „cu orice preţ” şi nici izolaţionismul, ele mai degrabă cooperează şi îşi apără interesele comune, de altfel nici nu poartă războaie între ele. Ele susţin interacţiunea intereselor şi, în numeroase cazuri, urmăresc interese majore comune, mai degrabă se manifestă ca părţi interconectate decât ca state naţionale retrase în competiţie pe arena internaţională. Fireşte, competiţia există, însă nu este una continuă, acerbă, profundă, „cu orice preţ”, nu cu orice riscuri, competiţia nu este complexă şi fără şanse de cooperare, cum ar putea fi între state sub regimuri antagonice, cu ideologii antagonice (oponente), deci concurente prin tradiţie.

Lumea postmodernă (contemporană) este tot mai des şi mai profund implicată, chiar târâtă în intervenţii în diverse state (considerate agresive), state premoderne sau moderne, de regulă cu regimuri nedemocratice. Implicarea statelor postmoderne (state democratice şi dezvoltate economic) precum SUA, în acţiuni militare sau poliţieneşti, de tip jandarm mondial, în încercarea de a se obţine structuri politice democratice dar şi influenţă şi control, este discutabilă cel puţin sub aspectul motivaţiilor reale şi al rezultatelor. Astfel, se încearcă promovarea şi implementarea valorilor democratice şi obţinerea stabilităţii, cu succesul statelor ţintă în implementarea, menţinerea şi consolidarea componentelor democratice. Intervenţiile din Bosnia, Kosovo, Afganistan, plus intervenţiile din Irak, Siria, chiar sub umbrela NATO, denotă faptul că, statele postmoderne se autoconsideră suverane absolute şi superioare faţă de celelalte (categorii de) state. Sub pretexte diferite, mai mult sau mai puţin reale şi legitime, statele din vârful piramidei (state postmoderne) nu ţin cont de suveranitatea statelor de la aceste niveluri (considerate de statele puternice) inferioare amintite. Globalizarea se manifestă şi prin promovarea valorilor democratice, deşi segmentarea statelor pe cele trei niveluri (în ordinea crescătoare a influenţei şi a manifestărilor democraţiei - 1) state premoderne, 2) moderne şi 3) postmoderne - democratice, puternice economic, influente în arenă) amintite denotă diferenţieri puternice, de esenţă, de multe ori tradiţionale, deci puternic cristalizate şi aproape imposibil de schimbat, cel puţin pe termen scurt şi mediu. Cel puţin sub aspect politic, statele puternice, deşi îşi promovează şi chiar îşi implementează valorile (forţat, ca în Irak, sau liber, ca în unele state asiatice de tipul „tigrilor asiatici”), nu pot obţine o „convertire” totală, şi a tuturor statelor lumii. Cert este că moralitatea şi libertatea, respectarea drepturilor şi tratatelor, cooperarea reală ş.a. ar trebui să constituie premise fundamentale şi solide în cadrul manifestărilor din arena globală!... însă realitatea este, în numeroase cazuri alta, lucru vizibil şi din prisma istoriei (vezi imperiile roman, otoman ş.a.). Oricum, este limpede că, de-a lungul istoriei, statele şi imperiile foarte puternice, pe termen lung, îşi pot urmări şi anumite interese ascunse mai puţin orodoxe, chiar imorale şi nejuste, păguboase pentreu stalele şi regiunile ţintă, totul sub umbrela aparent transparentă şi liniştitoare a democraţiei... iar acest lucru se poate manifesta la diferite nivelură şi în diferite sfere şi zone chiar şi la nivelul stalelor democratice, fie acestea chiar state premoderne partenere, toate aceasta în condiţiile exstenţei unei rerale concurenţe economice, a resurselor, informaţionale, geostrategice, geopolitice ş.a..

Relaţiile dintre cele trei lumi diferit organizate şi diferit dezvoltate (lumea premodernă, modernă şi postmodernă) se bazează în prezent pe interesul de conjunctură, pe termen mediu şi chiar scurt, dar şi pe managementul crizelor, în lupta anti-tero, în special după atentatele teroriste din SUA din 11 septembrie 2001. Faptul că lumile sunt partenere la nivel de organizaţii interguvernamentale, arată că ele realmente pot coopera, că nu sunt chiar atât de diferite încât să fie complet incompatibile, cu toate că există o serie de diferenţe de esenţă dar nu inposibil de depăşit... dar să nu uităm că aceste lumi sunt reale şi sunt formate din naţiuni, din popoare, din oameni care, evident pot comunica şi coopera ajungându-se, dacă se doreşte şi exuistă voinţă, la un numitor comun mul-umitor, chiar dacă acesta ar putea fi unul de compromis. O problemă reală o constituie şi multitudinea de jucători-actori din arena globală, cu interese comune dar şi divergente, mulţi conduşi, din păcate, şi de interese egoiste, de putere şi influenţă. Totuşi, poate exista o mai bună comunicare, coperare şi interacţiune între cele trei lumi, prin prisma faptului că toţi cetăţenii celor trei categorii de state sunt de fapt oameni şi pot convieţui conform normelor morale, de etică, de bună cooperare şi prietenie între popoare căci, privind retrospectiv la unele mari probleme-derapaje recunoscute ale istoriei (precum anumite manifestări comuniste dictatorile-totalitare, precum manifestările naziste dictatoriale-totalitare ş.a.) se observă că anumite păersonalităţi sau grupuri de interese au împins lumea în derapaje-problemă practic prin dictatură şi despotism. Aceasta este o realitate universal recunoscută!

Lumea nouă - o imagine de ansamblu: Mediul internaţional şi naţiunile

Lumea liberă în era globalizării, cu interdependenţele, interacțiunile şi curentele existente, lasă totuşi un animit grad de libertate în mişcare în arenă, deşi statele nu se pot mişca în afara sistemului global, cel mult pot recurge (eventual) temporar la izolaţionism (experimentul-cazul Coreea de Nord este unul total nefericit). Libertatea există, chiar dacă naţiunile urmează anumite trasee (direcţii) generate de apartenenţa lor la anumite structuri, organisme, dependențe generate și de încheierea unor acorduri sau prin adoptarea anumitor orientări la nivel macroeconomic precum cele impuise de FMI, BM etc.. Dinamica şi gradul de imprevizibilitate din cadrul arenei relaţiilor internaţionale fac ca o prognoză precisă a evoluţiilor şi tendinţelor să nu poată fi făcută cu acurateţe.

Se poate vorbi despre o comunitate a democraţiilor la nivel mondial sau despre o coaliţie globală a celor liberi, deşi mai mult la nivel de aspiraţie decât ca realitate. Pentru perioada de tranziţie, în care cuprindem și criza economică globală, se poate vorbi despre post-occident, care la nivelul de astăzi are ca nucleu statele libere de pe cele două ţărmuri ale Atlanticului, dar nu se mărgineşte la acesta. Evoluţia sa are un caracter deschis, deşi în cazul Uniunii Europene s-au prefigurat condiţiile şi nivelul extinderii sale.

Recunoaşterea legitimităţii şi necesităţii anumitor orientări care vin de la societate, recunoaşterea importanţei nevoilor reale şi intime ale naţiunilor este esenţială. Guvernarea (guvernanții) și diversele și numeroasele grupuri de interese-presiune trebuie să includă obligatoriu aspirațiile reale ale cetățenilor, ale națiunilor, ale oamenilor nemanipulați, iar oamenii îşi pot promova interesele printr-o implicare mai mare în conducerea societăţii şi, indirect la conducerea naţiunii, a statului, prin ONG-uri, asociații, fundații, cluburi, mass-media, astfel încât politicile guvernamentale să aibă la bază şi nevoile cetăţenilor, nu doar interesele elitelor, ale guvernelor, implicit ale grupurilor de interese-presiune, ale loby-iștilor – situaţie în care funcţia de reprezentare a intereselor reale și libere naţiunii este atrofiată.

Viitorul omenirii este orientat (sau mai degrabă ar trebui a fi mai bine orientat) către libertate şi respectarea reciprocă a drepturilor, a tratatelor, este orientat către cooperare şi colaborare deschisă, către schimb de informaţii şi de experienţă, către unitate şi nicidecum nu este (sau, mai exact, nu ar trebui să fie) orientat către interese de grup, secesiune şi lupte intestine. Deschiderea Statelor Unite ale Americii către cooperare, libertate, democraţie, în calitate de mare putere influentă în arena mondială, deci la nivel cuprinzător global, dovedeşte faptul că se doreşte cu adevărat o revigorare şi o revitalizare globală, iar acest lucru este cu adevărat posibil, deși mai este mult de lucru la atitudinea și acțiunile SUA care, în numeroase situații, acționează ca jandarm mondial!

La construcţia noilor state (precum Irak, Afganistan, Siria, Egipt ș.a.) extrem de active sunt reţelele de promovare ale valorilor democraţiei, Occidentul considerând că ideologia sa şi liberalismul democratic sunt cele mai bune la nivel global, legitimându-şi astfel promovarea. Există o dorinţă la nivelul unor naţiuni (premoderne și moderne) de a adopta și de a beneficia de valorile democratice, în principal drepturi, libertate şi bunăstare. În acelaşi timp însă, există şi o puternică opoziţie şi un scepticism destul de răspândit. Occidentul consideră că valorile şi interesele sale sunt şi ale „comunităţii mondiale”, însă există baze tradiționale, culturale, religioase care au propria autonomie seculară sau milenară și peste care nu se potrivește „mănușă” tăvălugul valorilor democratice de tip Occidental.

Probleme care divizează Occidentul de celelalte zone mai puțin dezvoltaste economic și democratic au legătură, în principal, cu eforturile Occidentului în următoarele direcţii: menţinerea superiorităţii sale militare în domeniul armelor de distrugere în masă prin politici de proliferare pentru ele şi neproliferare pentru alte state, promovarea valorilor şi instituţiilor occidentale prin constrângerea unor state sau prin persuasiune, protejarea integrităţii lor (a statelor puternice) culturale, sociale şi etnice şi prin restrângerea numărului de imigranţi şi refugiaţi, dar și prin lărgirea forței lor economice și politice acaparatoare, evident în detrimentul celorlalte state mai puțin dezvoltate care nu sunt membre în „clubul lorzilor” al statelor puternice și influente și al anumitor grupuri de interese mai neortodoxe, unele chiar oculte.

Moralitatea, etica, conștiința... în relaţile internaţionale

În Cutia „magică” contemporană a Pandorei avem pericolele (chiar „relele”), surprizele şi „surprizele” cu potenţial pozitiv dar, paradoxal, în acelaşi timp, cu potenţial negativ, teribil de distructiv, precum: energia atomică nucleară (de fisiune, de fuziune), experimentele şi experienţele atomice, armele atomice, armele psihotronice, armele chimice, armele biologice, alte arme şi energii neconvenţionale (unele experimentale şi de necontrolat în anumite situaţii), ingineria genetică (care poate avea efecte benefice dar poate avea şi afecte negative chiar pe termen lung, de generaţii, adică pe sute şi mii de ani), diverse experienţe şi experimente (din domeniul medicinii, psihologiei, fizicii, biochimiei, meteorologiei, climei ş.a.), avem și poluarea în multiplele sale forme (este inclusă şi „poluarea” genetică), nanotehnologii şi biotehnologii etc., avem manipularea prin diverse mijloace de tip subversiv atât la nivel perceptibil cât şi la nivel subliminal, dar și posibilitatea şi riscul folosirii comunicaţiilor şi a comunicării (doar în anumite cazuri şi în anumite situaţii) și prin mass - media în special în scopul atingerii anumitor scopuri (pozitive sau negative) etc.. Avem speranţa, (nădejdea), sperăm întemeiată, că nu se va ajunge la un Armaghedon nuclear (atomic). Anumite voci autorizate susţin că, cu siguranţă, omenirea (specia umană) dar şi Planeta au trecut prin mai multe „Apocalipse”. Oricum, anumite voci ale specialiștilor, susțin că actuala orientare a lumii poate fi către un control electonic, informațional ș.a. al lumii, control nu tocmai benefic dezvoltării normale - naturale, morale și spirituale a omenirii.
În actuala conjunctură, globalizarea, cu toate schimbările şi interacţiunile pe care le implică, produce schimbări majore atât la nivel socio-cultural, economic, politic, militar, cât şi la sensibilul şi delicatul nivel psiho-spiritual, manifestându-se atât la nivel naţional cât şi internaţional, la nivelul omului de rând (al omului obişnuit), deci la nivel individual, dar şi la nivel de grupuri sociale, la nivel de comunităţi, state, zone, regiuni, și impicit, la nivel global. Totuşi, în acest context, statul-naţiune, deși își delegă o serie de atribuțiuni la nivele suprastatale (NATO, U.E., organizații internaționale ș.a.), statul național în general, îşi menţine rolul principal important şi fundamental atât în plan intern cât şi in plan internaţional, deşi în arenă se manifestă o multitudine de actori și jucători, unii dintre ei fiind specifici lumii contemporane şi având capacităţi noi. Suveranitatea statelor este în dinamică însă statul-naţiune a fost, este şi rămâne de neînlocuit, fiind un real garant solid pentru naţiunile lumii de pe toate meridianele, garant pentru păstrarea identității morale, spirituale, culturale ș.a. a statelor lumii!

De asemenea trebuie subliniat rolul fundamental şi esenţial pe care îl joacă moralitatera, etica, altruismul, cooperarea reală, dar și loialitatea demnitarilor, loialitatea funcţionarilor publici, loialitatea tuturor acelor oameni implicaţi în mod direct şi indirect în chestiuni şi probleme care au rol determinant în orientarea statelor, instituţiilor, organismelor naţionale şi internaţionale în arena naţională, regională şi internaţională, atât în sfera etatică (a afacerilor şi chestiunilor de stat, oficiale), cât şi în sfera privată.*

                 

                  

Despre autor:

Răzvan-Ioan Tulpan este analist, contabil, licenţiat în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene al Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu (licenţiat al Facultăţii de Drept „Simion Bărnuţiu”) și cercetător independent. Articolele sale pot fi găsite online pe www.tulpan-i-consiliere.blogspot.com şi www.terra-cultural.blogspot.com, iar cărţile sale despre alimentaţia sănătoasă, globalizare, umor, enigme și investigaţii, recorduri și curiozităţi, relaţii internaţionale, credinţa ortodoxă ş.a. pot fi achiziționate din librăria din MALL sau pot fi comandate direct de la autor, la adresa de E-mail: AiCarteAiParte.ioan@gmail.com

_____________________________________________________________

*SURSE:

1. Răzvan-Ioan Tulpan, “Globalizarea şi noile perspective ale statului: statul naţional între colaps şi supravieţuire” (vol. I), Sibiu, 2009, pp. 58-73, 147-166, 178-180.

2. Shaun Riordan, Noua diplomaţie, Editura Antet XX Press, 2004, pp. 91-102.

3. Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, Editura Antet, 2001.
4. Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei și ultimul om.

< "Chiar dacă lumea râde de tine, ia-te în serios. Mulţimile râd de ceea ce nu înţeleg şi ridiculizează tot ceea ce le depăşeşte. Prea mulţi dintre cei care au în ei o scânteie de geniu nu-i dau frâu liber niciodată, pentru că se tem de hohotele mulţimii. Uită ce gândesc alţii. Ceea ce contează este părerea ta despre tine şi încrederea pe care ţi-o acorzi."** Când ai dreptate şi faci un lucru bun, mergi înainte, perseverează şi vei reuşi! (completarea mea)
**Napoleon HILL, 1883-1970, scriitor american de cărţi motivaţionale >

 Autorul - Răzvan-Ioan TULPAN 

E-mail:   AiCarteAiParte.ioan@gmail.com

* * *Răzvan TULPAN pe FACEBOOK:

 Click pe LINK >>>>>  https://www.facebook.com/razvan.tulpan 

                        * * * * * * * * * * * * * * * * * * *  * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

   GARANTAT un CADOU GRATIS ... în 3 paşi:

                                             < GARANTAT un CADOU GRATIS în luna AUGUST 2013:

                             Pasul 1) DACĂ eşti studentă la oricare Facultate a ULBS şi 

                                                            Pasul 2) iei legătura cu autorul şi 
                                  Pasul 3) cumperi în luna AUGUST 2013 oricare carte a autorului Răzvan-Ioan TULPAN
      direct de la el, 

 ...  ATUNCI poţi primi 

                                                   GARANTAT un CADOU GRATIS la alegere, din partea autorului:
                                                              a) o ciocolată de calitate - cu unt de cacao - cu lapte, stafide sau alune etc.

sau 

                                                                  b) o periuţă de dinţi (de marcă) cu peri speciali!

                                                                   Vă aşteptăm cu drag! Succes! NU RATA OCAZIA!

                          CONTACT  E-mail: AiCarteAiParte.ioan@gmail.com

                          * * * * * * * * * * * * * * * * * * *  * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *  * * * * * *