POEZII* - de Răzvan-Ioan Tulpan
© copyright Răzvan-Ioan TULPAN
Criticilor mei (prea aşpri)*
de Răzvan-Ioan Tulpan
Voi, critici cu goale gânduri
Şi fără de rod în lume,
Critici e uşor a face,
Când nimic nu ai a spune.
De-aţi privi înspre Lumină,
Aţi zări că multe-s bune,
Dar priviţi cu întuneric:
Gol priviţi – cu urâciune.
Nu se poate om pe lume,
Car' să n-aibă strop-Lumină,
Cătaţi deci la cele bune:
Sigur veţi afla Lumină!
'N orice libră de pe lume,
Poţi afla un strop-Valoare;
Priviţi dar cu luare-aminte
Şi afla-veţi cele bune!
Bine zis-a Eminescu –
Că sunteţi fără de roadă,
Pavel - Sfântul Apostolu' –
Că împrăştiaţi otravă.
Oameni care-mi sunteţi critici –
Eu acu' cu drag vă zic:
“Bună roadă aţi aduce –
Dacă v-aţi ruga un pic!”
Iar acu' în încheiere,
Zic de bună-despărţire:
“Dumnezeu să vă ajute!” –
Făr' gând rău şi uneltire.
Tot ce-i bun – roadă aduce,
Iar ce-i rău – nefericire;
“Căutaţi dară Lumina,
Nu rele, cu îndârjire!
Căutaţi la cele bune,
Sigur veţi afla Lumină!”
* * *
Omu' în viaţa trecătoare*
de Răzvan-Ioan Tulpan
Iată omu' 'n astă viaţă:
Stăpâneşte tot pământul
Şi trăieşte, se desfată,
Însă toate trec ca gândul.
Are bucurii, necazuri,
Care vin şi care trec,
Toate sunt ca nişte vânturi,
Acum vin, acuma trec.
Prins în lumea trecătoare,
Azi ferice, mâine trist,
Stă fiinţa gânditoare,
Gândind când şi când la Crist.
Astfel trece viaţa toată:
În visuri şi munci deşarte,
Ostenind omul o viaţă,
Rătăcind mereu în noapte.
Însă 'n astă osteneală,
Şi în astă rătăcire,
Iată, că de Sus, Lumină,
Lin pogoară, cu Iubire.
Aşadar nu-i omu' singur:
Cineva i Sus de pază,
Omul nu-i mereu în neguri:
Dumnezeu cel Bun vegheză,
Stă Hristos în Cer de strajă,
Domnul să ne aibă-n pază!
* * *
Viaţa roză*
de Răzvan-Ioan Tulpan
Avem dar în astă viaţă
Cele rele, cele bune,
Trebe s-o trăim pe toată,
Cu soare şi cu furtune!
De priveşti în sus, spre ceruri,
Şi te uiţi înspre Lumină,
Frumuseţi de multe feluri,
Te încântă, te desfată.
Soare cald ori lună plină,
Păsărele, flori şi râuri,
Înainte ţi se-nchină,
Se-nfioară blând, cu tremur.
De priveşti în jos pământul,
Vei vedea de toate cele,
Se-nfioară-n tine gândul –
Frumuseţi multe sub stele.
Să priveşti cu gânduri line
Şi cu ochii luminoşi,
'N caldă vibraţie de strune,
Tot ce iaşte mai frumos!
De eşti trist ori pare-ţi rău,
Tu priveşte cu Lumină,
Şi alungă-ţi gându' rău –
Uită-te-n zarea senină!
Cată deci spre cele bune –
Ce-i urât să nu priveşti,
Căci găseşti semne destule –
Viaţa-i fain ca s-o trăieşti!
Iar de vin acele neguri,
Negre gânduri, disperare,
Treci uşor de aste gânduri,
Privind calm senina zare!
Aşa viaţa e făcută:
Cu albe dar şi cu negre,
Astăzi – întunerec, spaimă,
Mâine – soare şi Lumină.
Să culegem dar din viaţă,
Cununa cea luminoasă,
Şi-n a Sufletului casă –
S-avem vreme tot frumoasă!
Iar de cineva anume,
Ne-njură ori prigoneşte,
Să spunem o rugăciune –
Viaţa-i faină, ne prieşte!
Gânduri negre, ape tulburi –
Toate trec, sunt trecătoare,
Dincolo de aste neguri,
Viaţa este ca o floare:
Dulce-floare, drăgăstoasă,
Înflorită, luminoasă,
Floare-dulce, floare-lină,
Înflorită cu Lumină.
* * *
Frunză-verde – ciocârlie*
sau
Frunză verde, frunză lată
de Răzvan-Ioan Tulpan
Suflă vântu'n frunza-n dungă,
Trubadurii mi alungă.
Bate vântu'-n frunză-lată,
Suflă ca şi altădată.
Cade ploaie peste codrul,
Nori-şi scutură linţoliul,
Plouă fără de-ncetare,
Dintr-a norilor vâltoare.
Suflă vânt şi ploaie cade,
Tace codrul - se frământă...
Toarce frunza răsucită,
Toarnă ploaie-aşa mocnită.
Fierbe codrul - se frământă:
Ploaie cade, vântu' suflă...
Suflă vântu' tot mai tare,
Clocote' pădure-n zare...
Dară-apoi, ce se petrece?
Tace vântul, pleacă ploaia -
Codru-şi scutură mantaua;
Pleacă vântu', tace ploaia,
Freamătă codruţ mantaua;
Soare cald şi tril de paseri -
Acu'-i bine, 'i bucurie
Şi miroase-a iasomie,
Frunză-verde – ciocârlie.
Frunză-verde, frunză-lată,
Cântă codru-n lumea toată...
Cântă codru'-a veselie,
Frunză-verde – ciocârlie!
Frunză-lată, frunză-verde,
Mai că nu-mi vine a crede!
*Răzvan-Ioan Tulpan, Alimentaţie sănătoasă. Nutriţie naturală şi echilibrată individual. Ecologie şi ereditate. Analiză comparată în spaţiu şi timp . "Hrana noastră cea de toate zilele", Sibiu, 2012, pp. 225-229.
*Răzvan-Ioan Tulpan, Enigme şi investigaţii. Recorduri şi curiozităţi. Umor şi bună dispoziţie, Sibiu, 2010, pp. 156-157.
© copyright Răzvan-Ioan TULPAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu