LA MULŢI ANI! Cu ocazia zilei de 1 Martie - ziua Mărţişorului şi a debutului calendaristic al primăverii, le dorim tuturor Domnişoarelor şi Doamnelor o zi minunată, cu bucurii, satisfacţii şi energie!
De asemenea, în perioada 1-8 Martie 2015, autorul Răzvan Tulpan oferă persoanelor de sex feminin, cadou la cărţile cumpărate direct de la el, un Mărţişor în dar!
sâmbătă, 28 februarie 2015
vineri, 27 februarie 2015
POSTUL RELIGIOS si DETOXIFIEREA
Postul
religios şi detoxifierea înseamnă sănătate
Atât
în perioada de post cât şi în afara acesteia, se recomandă
renunţarea
la alimentele greu de digerat, fermentative, prea
prelucrate (procesate) industrial, cu
mulţi aditivi artificiali.
Este
bună
renunţarea
la zahărul
alb, la
margarină
şi
la produsele cu zahăr
alb şi
margarină,
precum
şi renunţarea preparării şi încălzirii alimentelor în cuptorul
cu microunde.
Postul
şi detoxifierea
Postul
de mâncare
înseamnă şi o detoxifiere
(dezintoxicare), un repaus parţial al
sistemului digestiv. Este de folos reducerea
consumului de
carne în exces,
de mezeluri
din comerţ intens aditivate (inclusiv
cu conservantul nitrit
de sodiu şi cu colorantul
din insecte coşenilă / carmin),
renunţarea la
zahăr alb (rafinat şi lipsit de fibre şi
vitamine, minerale, enzime) şi margarină (uleiuri vegetate
hidrogenate şi interesterificate) ş.a.. Alimentele
conservate nenatural, sucurile
din comerţ (procesate industrial, cu conservanţi, cu coloranţi
sintetici şi arome
artificiale) pot fi eliminate din
alimentaţie pentru o mai bună sănătate. Postul
este benefic şi necesar, iar uneori, la sfatul medicului specialist,
poate fi însoţit
şi de clisme. La nivelul intestinelor (datorită alimentaţiei
necorespunzătoare pomenite în aliniatele anterioare) se acumulează
o serie de reziduuri, de substanţe (mucus, alte materii, corpi
„agăţaţi” / ”depozitaţi” în ansele intestinale) care
îngreunează mult absorbţia, deci digestia. După curăţarea
intestinelor prin post şi, eventual, prin clisme (doar la sfatul
medicului), digestia va fi uşurată,
normalizată şi absorbţia va fi normală
şi optimă. De aceea este foarte important să consumăm în mod
normal, obişnuit şi regulat alimente care au (şi) rol de balast,
alimente precum: cereale integrale simple (fără adosuri de
ciocolată, arome, coloranţi etc.), tărâţe de secară,
eventual musly natural (amestec
de fulgi de cereale integrale cu fructe uscate şi nuci şi alune
uscate, seminţe de floarea-soarelui ş.a.), care conţin fibre,
vitamine, minerale, şi nu au aditivi şi nici conservanţi, şi pot
conţine şi enzime absolut necesare digestiei. Acestea se pot
amesteca uneori cu iaurt natural simplu.
Cerealele integrale, tărâţele curăţă, „periază”
intestinele, absorb mucusul dăunător şi regularizează, deci
normalizează atât absorbţia cât şi tranzitul (traficul)
intestinal. De aceea o alimentaţie prea bogată în alimente de
origine animală (carne, ouă, lapte, icre etc.), nu este sănătoasă,
căci generează
aciditate şi fermentaţie nesănătoasă, putrefacţie, producând
anumiţi compuşi toxici, în special în condiţiile în care
nutriţia este preponderent bazată pe produse de origine animală,
fără aportul indispensabil şi esenţial de legume proaspete
(neconservate), de verdeţuri, de leguminoase, de fructe. Se poate
consuma şi puţină carne în afara
postului, dar nu recomandăm mezeluri din
comerţ cu aditivi nesănătoşi şi chiar
improprii consumului normal!
Pe
timpul detoxifierii, în special la începutul perioadei, datorită
efectelor specifice dezintoxicării există
posibilitatea apariţiei ameţelilor, a stărilor de slăbiciune,
este recomandabil ca efortul fizic să fi redus. Dieta este bine a fi
făcută conform sfatului medicului (nutriţionist), mai ales în
situaţiile în care vorbim despre persoane cu boli (afecţiuni)
cronice, bătrâni, femei gravide (la gravide obligatoriu se ţine
cont de sfatul medicului atât pentru dieta specifică femeilor
însărcinate, cât mai ales pentru o posibilă detoxifiere –
pentru a nu afecta copilul printr-un şoc!). În cazul complicaţiilor
se apelează de urgenţă la medic!
Alimentaţia
să fie variată, complexă şi completă, chiar
dacă este de post, deci fără alimente de origine animală, iar
mesele să fie servite după un program
regulat (la anumite ore potrivite), să se mănânce calm, liniştit,
în o atmosferă plăcută, relaxantă, să se mestece bine mâncarea,
iar după masă să se facă o plimbare lejeră iar, de 3-5 ori pe
săptămână să se facă sport minimum câte 30-60 de minute.
Atenţie
Fructele
nu se combină cu alte alimente, nici cu legumele, iar în amestecul
(mix-ul / salatele) de fructe nu se pune pepene (verde / roşu sau
galben) deoarece pepenele îngreunează digerarea celorlate tipuri de
fructe.
Efectele
fiziologice ale detoxifierii
Odată
cu începerea procesulului de detoxifiere (comparabil ca reacţii, în
anumite limite, cu cazul renunţării complete la alcool sau la
droguri), pot să apară
„reacţii de detoxifiere”, „de curăţare”, „efecte
secundare” absolut normale, nepatologice între
anumite limite, efecte
precum transpiraţia abundentă care poate
fi şi urât mirositoare (în anumite cazuri) datorită toxinelor
eliminate, urină cu culoare modificată (închisă la culoare),
diaree, erupţii cutanarte, gripă, dureri de cap etc..
Anumiţi
specialişti şi anumiţi autori recomandă cure de detoxifiere mai
lungi şi periodice, care să se întindă pe 1-2 săptămâni şi
chiar mai mult, cure în care, obligatoriu – durata de revenire la
normal durează tot atât timp cât dieta de bază în sine. Aceste
lucruri înseamnă că organismul luptă pentru curăţarea
intestinelor, a ţesuturilor,
chiar a sângelui, iar sistemul digestiv începe
a funcţiona din nou la parametrii apropiaţi de nivelul optim. Însă
pe lângă
această detoxifiere din punct de vedere alimentar este
bine să facem şi o detoxifiere prin eliminarea produselor de igienă
corporală ş.a. care pot conţine ingrediente
toxice
precum aditivi nesănătoşi
sau nepotriviţi.
Rugăciunea
de la masă
Nu
uitaţi să spuneţi un „Tatăl
nostru” înainte şi după servirea
meselor! Cu siguranţă,
rugăciunea domnească
din Noul Testament,
este de mare folos
sufletesc şi nu
numai atât!
„Poftă
bună”, „Sănătate”
şi „Doamne-ajută”!
Surse:
- Răzvan-Ioan TULPAN – „Alimentaţie sănătoasă. Nutriţie naturală şi echilibrată individual [...]”, Sibiu, 2012
Răzvan-Ioan
TULPAN
POSTUL RELIGIOS
Postul
religios înseamnă sănătate fizică
şi chiar sufletească
Postul
religios (ortodox) înseamnă respectarea rânduielilor creştineşti,
biblice, dar şi curăţarea organismului şi disciplină. Postul
– rugăciunea – milostenia, sunt recomandate chiar şi de Sfântul
Apostol Pavel, în Epiostolele din Sfânta Scriptură...
Postul
religios este foarte important în viaţa omului, în viaţa
credincioşilor. Se
recomandă atât
ţinerea dietelor, curelor şi regimurilor
recomandate de medic sau de către
nutriţionistul
cu atestat, cât
şi a posturilor obişnuite şi religioase
care au efecte benefice prin detoxifiere şi
prin „odihnirea”
organelor interne, însă
postul are şi
afecte benefice sufleteşti, atunci când postul religios
alimentar (de mâncare) se combină cu
celelalte feluri de posturi.
Perioada
de post nu se rezumă doar la un post de mâncare (o anumită dietă
specifică fiecărei religii / credinţe). Postul
de mâncare este doar o parte din cele necesare în timpul zilelor de
post (miercurea şi vinerea) şi
perioadelor de post,
precum Postului Paştelui cu postul la
cele rele – oprirea de la bârfă, de la
privirea de imagini cu tentă sexuală, de la ceartă, ură, oprirea
de la diverse lucruri şi gânduri imorale, rele etc.. Fiecare
poate ţine postul după puterile sale, după posibilităţi, în
funcţie de starea de sănătate, de conştiinţă, însă
o anumită strădanie şi disiplină sunt necesare şi binevenite.
Oricum, scopul postului religios nu este acela de a ne înfometa şi
nici de a îmbolnăvi prin malnutriţie, ci se ţine
post pentru a respecta buna rânduială
creştinească, pentru a curăţa organismul, dar şi pentru a avea o
disciplină, deci o abţinere de la poftele trupului.
Fiecare ţine post
după conştiinţa şi nivelul său propriu, însă
cu siguranţă postirea este benefică şi sănătoasă pentru
organism şi nu numai, căci este ştiut că postul, rugăciunea şi
milostenia sunt de mare folos duhoivnicesc, nu doar trupesc şi
psihic.
Pesoanele
vârstnice, copii în creştere, bolnavii ş.a.
au un post mai blând, mai îngăduitor.
Preotul-Părintele Galeriu spunea şi că, practic corpul
este un bun slujitor, însă este un stâpân prost – căci trage
omul în stânga şi în dreapta, după pofta lui. De aceea, prin
conştiinţă, prin disciplină şi voinţă, poftele trupeşti pot
fi stâvilite şi controlate, căci astfel ne controlează pe noi toate
poftele de mâncare, sexuale, înclinaţiile de lăcomie, de răutate etc..
Postul
(postirea) este de mare folos religios, moral şi fiziologic-igienic
(pentru sănătatea trupească). Postul
înseamnă obligatoriu şi renunţarea la alcool, tutun, droguri.
Coform cărţii
Protosinghelului (ortodox) Nicodim Măndiţă
„Dai
voinţă, iei putere”,
un anume tip de
clasificare a felurilor de post religios
ortodox cuprinde categoriile:
1)
Primul Post este postul
negru (aspru):
nu se mănâncă şi nu se bea nimic (nici pâine, nici apă –
nimic);
2)
Postul mijlociu – de
mâna a doua: se mănâncă o singură dată pe zi, la ora 15 (ora 3
după-amiaza), puţină pâine şi apă;
3)
Postul de mâna a treia: se mănâncă mâncare fiartă
de post, o dată pe zi, cu cumpătare cu moderaţie şi cu
echilibru);
4)
Postul de mâna a patra sau ordinar: se mănâncă mâncăruri de
post, fierte, de
două sau trei ori pe zi.
Postirea
de la alimente şi
apă se mai poate
clasifica şi în:
a)
Postul îngăduitor: atunci când creştinii mănâncă mâncăruri
îndulcite cu untdelemn (ulei) ori cu puţin peşte şi consumă şi
puţin vin (un păhărel sau mai puţin);
b)
Postul adevărat: înfrânarea totală de la mâncare sau de la
mâncare uscată, iar mâncarea cu ulei, cu peşte şi cu vin în
timpul perioadei (zilelor ori zilei) de post, se numeşte dezlegarea
parţială a postului (religios creştin-ortodox).
Rugăciunea
de la masă
Nu
uitaţi să spuneţi un „Tatăl
nostru” înainte şi după servirea
meselor! Cu siguranţă,
rugăciunea domnească
din Noul Testament,
este de mare folos
sufletesc şi nu
numai atât!
„Poftă
bună”, „sănătate”
şi „Doamne-ajută”!
Surse:
- Protosinghel Nicodim MĂNDIŢĂ – „Dai voinţă, iei putere”, Editura Agapis, 2003
- Răzvan-Ioan TULPAN – „Alimentaţie sănătoasă. Nutriţie naturală şi echilibrată individual [...]”, Sibiu, 2012
Răzvan-Ioan
TULPAN
luni, 16 februarie 2015
ALIMENTELE CU PESTICIDE - RISCURI!
ALIMENTELE CU PESTICIDE - UN RISC MAJOR pentru SĂNĂTATE!
SUA
şi Japonia sunt cei doi cei mai mari consumatori de pesticide, pe
poziţiile următoare situându-se India, Franţa, Germania ş.a..
Produsele
româneşti, de regulă, conţin mai puţine pesticide decât
multe dintre legumele şi fructele de import.
Pentru
a avea o alimentaţie sănătoasă, este ştiut faptul că, nu
trebuie să ne lipsească de la masă legumele şi fructele, plus
alimentele de bază naturale. Alimentele
trebuie să fie cât mai naturale, deci şi cât mai
puţin prelucrate (procesate) industrial şi cu cât mai puţini
aditivi (sintetici / artificiali).
Şi
totuşi, dat fiind că trăim în lumea globalizării, suntem cu
toţii prinşi de tăvălugul extinderii agriculturii intensive (cu
utilizarea chimicalelor la scară largă – îngrăşăminte şi
pesticide ş.a.)
şi în consumul de alimente intens prelucrate industrial şi, deci,
denaturate.
Este
dovedit şi recunoscut ştiinţific potenţialul toxic şi cancerigen
al chimicalelor folosite atât în agricultură, cât şi în
procesul complex de prelucrare industrială a materiilor prime şi a
alimentelor. Din păcate, chimicale se găsersc şi în majoritatea
produselor de igienă corporală, de întreţinere corporală, de
înfrumuseţare, şi chiar şi în destule medicamente.
Deşi
pesticidele sunt necesare, într-o anumită măsură, pentru
prevenirea răspândirii dăunătorilor, se observă că, de multe
ori, sunt folosite excesiv. Agenţia Europeană pentru Siguranţa
Alimentară (EFSA) este cea care stabileşte în spaţiul comunitar
(al UE) limitele maxime admise de reziduuri în produsele alimentare.
Pesticidele
precum fungicidele, insecticidele, ierbicidele, acaricidele sunt
folosite conform reglementărilor şi conform normelor însă sunt
destule situaţii dovedite când sunt folosite în exces.
De
exemplu – fungicidele combat ciupercile parazite din culturile de
plante, insecticidele distrug insectele, iar ierbicidele sunt
utilizate contra buruienilor.
Un
studiu efectuat de organizatia ecologistă Greenpeace a dovedit că
cca 80% dintre fructele cultivate convenţional şi 55% dintre legume
prezintă pesticide, iar 10% dintre acestea conţin reziduuri care
depăşesc limitele legale.
Pe
termen lung, alimentaţia nesănătoasă cu alimente şi lichide care
conţin diverse pesticide, poate avea efecte toxice asupra organelor,
a pielii şi asupra întregului organism, şi chiar şi asupra
sistemului nervos.
În
aceste condiţii nefaste, uneori, poate creşte riscul de apariţie a
afecţiunilor diverse, precum Parkinson si Alzheimer, probleme de
creştere şi hormonale la copii şi chiar sindromul ADHD (deficit de
atenţie şi hiperactivitate), de asemenea pot să apară în unele
cazuri probleme hormonale la adulţi, tulburări de metabolism ş.a..
Limita
maximă (adimsă) de pesticide din produse este în raport cu
persoanele adulte şi sănătoase, iar prin urmare copiii, persoanele
în vârstă, oamenii bolnavi, femeile gravide ş.a. pot fi afectate mai puternic decât adulţii tineri sănătoşi.
Conform http://gandeste.org/, cercetătorii
americani au efectuat o serie de studii despre
contaminarea cu pesticide a diverselor legume şi fructe şi au
publicat o listă cu cele suspectate a fi posibil cele mai
contaminate legume şi fructe: piersică, măr, piper, telină,
nectarine, căpsuni, cireşe, napi, salată verde, struguri,
morcovi, pere. Legumele şi
fructele în principiu mai puţin contaminate, ar fi:
ceapa, avocado, porumbul dulce,
mango, sparanghelul, mazărea,
kiwi, varza, vânăta, papaya, pepenele verde, broccoli,
tomatele, cartoful dulce. Lista nu este îneaparat universal valabilă.
Potrivit http://gandeste.org/,
un studiu efectuat de Organizatia Greenpeace în
perioada anilor 2009-2010 relevă faptul că cele
mai toxice legume şi fructe de pe piaţa europeană ar proveni din Turcia – ardeii,
perele, strugurii si gutuile. La fel, salata verde şi
spanacul absorb şi reţin numeroase substanţe chimice în frunze, însă depinde de cultivator cât de stropite sunt.
Există
cazuri în care merele, perele şi roşiile pot fi stropite cu
pesticide chiar de mai multe ori pe an.
Totuşi,
liste(le) cu clasificări privind legume şi fructe cu pesticide ş.a. substanţe nesănătoase, sunt doar orientative, nu constituie o
regulă general valabilă pentru toţi producătorii, procesatorii şi
nici pentru toate ţările etc..
Specialiştii
recomandă spălarea îndelungată a legumelor si fructelor sub jet
de apă, cu apa domoală în care se poate adăuga bicarbonat de
sodiu. De asemenea, este indicată scufundarea acestora într-un vas
cu apă vreme de 30 secunde – 1 minut.
Mâncarea
poate conţine microparticule toxice, folosite destul de des în
agricultura intensivă.
Carnea,
mezelurile, lactatele ş.a. pot conţine uneori urme de pesticide
toxice.
Chimicalele şi
alte substanţe pot afecta zestrea genetică.
Femeile
gravide, copii, vârstnicii şi bolnavii sunt cei mai expuşi.
Mâncarea
poate conţine, în unele cazuri dovedite, microparticule toxice,
folosite destul de des în agricultura intensivă în diferite ţări,
de către diferite companii, firme mici ş.a.. Atenţie la ceea ce
mâncăm şi cu ce ne spălăm, căci sănătatea este în pericol,
iar organismul ne este zilnic bombardat cu E-uri, cu câmpuri
electromagnetice şi... cu factori de stres.
Diferite
substanţe toxice precum diverse tipuri de insecticide, coloranţi
etc. se regăsesc în mâncare. Atenţie la faptul că, la prepararea
mâncării folosim practic cereale, leguminoase, legume etc. care pot
conţine pesticide, îngrăşăminte sintetice ş.a. substanţe cu
potenţial toxic.
Mâncarea
pe care o consumăm ar putea conţine şi ea, în unele
cazuri, unele tipuri de particule foarte mici /
microparticule / nanoparticule toxice, precum cele
găsite în unele pesticide folosite de
multe ori în agricultura intensivă / „industrială”.
Specialiştii americani de la Universitatea din Missouri,
SUA, susţin ideea că acestea
au ajuns probabil, în destule situaţii, în hrana
consumată (conform http://www.inquisitr.com/). Potrivit concluziilor rezultate în urma efectuării
studiilor, experţii avertizează că aceste
nanoparticule pot fi periculoase pentru organism şi,
deci, pentru sănătate.
Aceste
microcomponente toxice, conform opiniei specialiştilor, se pot găsi
deja în comerţ, căci se susţine că există deja peste 1.000 de
produse care se bazează chiar pe tehnologia nanoparticulelor. Aceste
elemente de risc pot fi prezente, în anumite cazuri chiar în apă,
dar şi în cosmetice şi chiar în ambalajele mâncării cumpărate
din comerţ.
Nu
uitaţi că, tor ceea ce mâncăm ajunge în organism şi ne
afectează mai mult sau mai puţin. La fel, produsele de igienă
coporală (pasta de dinţi, spuma de ras, săpunul solid şi cel
lichid, şamponul, gelul de duş etc.), de înfrumuseţare, cremele
etc. sunt absorbite în şi prin piele, în sânge, în organe, deci
în ţesuturi, prin intermediul pielii, pe la nivelul mucoaselor,
ochilor, al orificiilor corporale. Aşadar trebuie mare grijă la
calitatea produselor folosite, la cantitatea şi numărul de
ingrediente sintetice toxice conţinute şi la cât de des le
folosim, căci, sănătatea este în pericol.
Cele
de mai sus nu înseamnă obligatoriu că toţi oamenii sunt expuşi
direct riscului consumului de produse tratate cu astfel de
microparticule, însă subliniază faptul că totuşi există riscul
consumului de alimente de acest tip, care pot fi nesănătoase.
Totuşi,
liste(le) cu clasificări privind legume şi fructe cu pesticide ş.a.
Substanţe nesănătoase, sunt doar orientative, nu constituie o
regulă general valabilă pentru toţi producătorii, procesatorii şi
nici pentru toate ţările etc..
Atenţie
la sursa de provenienţă a cărnii (materie primă), a mezelurilor.
Inclusiv
carnea, laptele, derivatele din lapte, preparatele din şi cu carne,
mezelurile pot conţine, uneori sau deseori, reziduuri de pesticide,
de îngrăşăminte artificiale, care din iarbă şi cereale, prin
furajare, ajung în organismul animal. De asemenea, există riscul
folosirii de hormoni de creştere, de antibiotice în exces, toate
utilizate în procesul furajării şi tratării animalelor precum
suine, bovine, ovine, chiar păsări etc..
Femeile
gravide, feţii, copiii dar şi adulţii pot fi afectaţi de
alimentele neconforme sau chiar de cele aparent corespunzătoare, în
condiţiile în care substanţele chimice toxice se pot acumula,
treptat în organism. Uneori acestea sunt eliminate din corp, iar
alteori sunt reţinute, cazuri în care, în anumite situaţii se
poat produce tulburări de metabolism, ale echilibrului endocrin la
tineri şi la adulţi, şi uneori chiar cancere.
Conform https://www.farmaciata.ro,
Dr. Mihai Voiculescu afirmă că genele
sensibile (ADN-ul) la reziduuri toxice joacă un
rol fundamental în reproducere şi se
găsesc în ţesuturile organismului care produc
steroizi.
Cele
mai reduse cantităţi de astfel de substanţe toxice ar fi la
cartofi, morcovi şi roşii, dar nu este o regulă general valabilă.
În
ţara noastră, analizele au arătat că cca o cincime dintre legume
şi fructe depăşesc concentraţia legală admisă de astfel de
substanţe precum pesticidele – ierbicide, insecticide ş.a..
În
concluzie, se recomandă atenţie sporită la ceea ce cumpărăm, la
ceea ce consumăm căci, deşi (aparent) invizibile, chimicalele ş.a.
ne afectează sigur sănătatea. Mens sana in corpore sano.
Articol de Răzvan-Ioan
TULPAN
Surse:
OFERTA de CĂRȚI / BOOKS Autorul Răzvan-Ioan TULPAN
Cumperi oricare carte de-a autorului Răzvan Tulpan direct de la el şi câştigi garantat un DVD (nou, sigilat) la alegere din cele disponibile.
Promoţie valabilă doar în perioada 20-28.02.2015! Promoţia / oferta nu se cumulează cu alte oferte, promoţii, reduceri, bonusuri.
marți, 10 februarie 2015
IGIENA CORPORALĂ?!
Duşurile zilnice
(în special cele cu apă fierbinte) şi cu săpun lichid sau
gel de duş, pot fi nesănătoase.
Se recomandă duşuri de 2-3 ori pe săptămână, cu apă caldă şi
nu cele cu apă fierbinte, datorită faptului că apa fierbinte
îndepărtează de pe piele stratul natural de grăsimi de protecţie.
La acestea se adaugă spălări locale cu apă şi săpun, sau
ocazional folosirea de şerveţele umede dezinfectante.
de Răzvan-Ioan
TULPAN
Medicii israelieni
avertizează că obişnuinţa de îmbăiere sau de a face duş
zilnic, practic nu este de fapt o nevoie naturală a organismului.
Medicul Rachel Luzzati, şef de secţie la spitalul din Haifa a
Clalit, susţine că este suficient să facem duş de două-trei ori
pe săptămână. Duşurile zilnice perturbă echilibrul normal
acido-bazic al pielii, rezultând dezhidratarea şi descuamarea
tegumentului, iar astfel este serios afectată bariera naturală
împotriva bacteriilor şi a micozelor (ciupercilor).
Nici părul nu
trebuie spălat zilnic, din motive asemănătoare. Recomandările
medicului din Israel sunt confirmate de numeroase studii din domeniu,
care dovedesc ştiinţific că, în urma îndepărtării stratului
obişnuit de grăsimi al epidermei, se produce un dezechilibru la
nivelul ţesuturilor în care este sintetizată vitamina D sub
acţiunea razelor soarelui, rezultând
perturbări şi carenţe în organism.
Alături de
opiniile medicului israelian, adăugăm că, în concluzie, duşurile
zilnice (în special cele fierbinţi) cu săpun lichid, gel de duş
ori săpun obişnuit din comerţ (care poate conţine şi chimicale)
pot fi dăunătoare pentru organism şi se recomandă reducerea la
cel mult trei duşuri pe săptămână. Totuşi, pentru o igienă
corporală corespunzătoare, pot fi şi
trebuie efectuate spălări locale zilnice cu apă şi săpun:
la subsioară
/ subraţ, după
gât, evident la picioare (labele
picioarelor) şi în zona anală şi a organelor genitale. Tot
local, ocazional pot fi folosite şerveţele umede dezinfectante, iar
pentru zona intimă produse de igienă specifice corespunzătoare,
însă atenţie la calitatea acestor produse de igienă, căci multe
pot conţine multe chimicale. Aşadar citiţi lista cu ingrediente de
pe ambalajul şerveţelelor umede, al produselor de igienă şi de
întreţinere, iar astfel puteţi alege produse cu ingrediente mai
puţine şi mai naturale.
Completăm cu
ideea că totuşi, în cazul în care o persoană transpiră abundent
din pricina căldurii excesive, ca urmare a practicării sportului,
ori în urma muncii fizice intense etc., evident că nu se poate
renunţa la duş.
De asemenea, este
bine de ştiut că folosirea prea des a beţişoarelor (cu vată)
pentru urechi poate creşte riscul de infecţii la nivelul urechilor.
Surse:
http://www.romaniatv.net/
http://www.formaremedicala.ro/
www.TULPAN-i-Consiliere.blogspot.com
Autorul OFERTA de CĂRȚI / BOOKS
miercuri, 4 februarie 2015
Sfecla roşie
SĂNĂTATE...
DE LA PIAȚĂ!
Sfecla
roşie – un aliment sănătos.
OFERTA de CĂRȚI / BOOKS
Sfecla
roşie (beta vulgaris / beta vulgaris rapa / beta rubra)
Se folosesc atât
rădăcina cât şi frunzele de sfeclă. Beta vulgaris are în
compoziţie vitamine (A, B1, B2, C, PP), săruri minerale (magneziu,
zinc, fier, calciu, cupru, siliciu, fosfor sulf ş.a.), oligoelemente
(litiu, mangan, stronţiu, titan, rubidiu, cesiu, brom ş.a.),
aminoacizi (albumină, glutamină, betaină şi aspargină), zaharoză
(zahăr), rafanol, saponozide triterpenice ş.a..
După drojdia de
bere naturală (atenție că, uneori, drojdia
din comerț nu este naturală 100%),
dintre majoritatea vegetalelor folosite, sfecla roşie este campion
la concentraţia de potasiu.
Din beta rubra
(sfecla roşie) se extrage un colorant natural folosit şi in
alimentaţie – extract din sfecla roşie, cu codul E 162
(betanina).
Indicații
Consumul
are efect antiseptic, depurativ şi diuretic, plus efect energizant,
tonic şi stimulent, remineralizant, răcoritor, lenitiv, aperitiv,
nutritiv dar şi colagog ş.a.. Se digeră uşor. Se recomandă
consumul de sfeclă roşie în afecţiuni precum anemia şi uremia,
în inapatenţă şi dispepsie gastrică. Este de folos în caz de
opilaţie şi pentru ajutarea
pancreasului
leneş și
a
ficatului
leneş. Este
bună
în artritism şi reumatism. Consumul de sfeclă roșie este indicat
în TBC (tuberculoză), astm, bronşită, gripă dar şi în caz de
demineralizare, convalescenţă şi îmbătranire, ş.a..
Contraindicaţii
Subliniem
faptul că nu este recomandată diabeticilor (căci
conţine
o mare cantitate de zaharuri) şi remarcăm faptul că sfecla este
iritantă pentru piele.
Atenție
Unii specialiști
și autori precum Dr. Daniel Reid, recomandă a nu se consuma sfeclă
crudă, ci doar fiartă.
Legumele,
rădăcinoase cele mai sănătoase și mai indicate spre
consum sunt
cele care provin din semințe nemodificate genetic, nestropite
cu pesticide, ierbicide ș.a.,
crescute
în soluri fără îngrășăminte artificiale –
adică vegetalele naturale, organice, „de la țară”, de
preferință din zona geografică a consumatorului, de exemplu cele
românești, naturale, de la piață.
Rubrică
realizată de Răzvan-Ioan
TULPAN
E-mail:
AiCarteAiParte.ioan@gmail.com
Surse:
- Răzvan-Ioan TULPAN, „Alimentaţie sănătoasă. Nutiţie naturală [...]”, Sibiu, 2012
- Marius Theodor CABA, „Dietoterapie tradiţională chineză”, Editura Cimarron, Sibiu, 2011
- Xael DE SAINTE-BREUVES, „Fructele şi legumele, izvor de sănătate”, Editura Polirom, Iaşi, 2001,
- Jean VALNET, „Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale”, Editura Ceres, Bucureşti, 1987
Abonați-vă la:
Postări (Atom)