"Omul și mașina” de prof.univ. Thomas MOLNAR, în traducerea lui Manuel VALERIU

CARTEA „Eu, Simah, prefectul Romei - Omul și mașina” de prof. univ. Thomas MOLNAR,
în traducerea și prefața lui Manuel VALERIU (valeriu.manuel@yahoo.com).
Prima carte - tradusă în limba română - a autorului de origine maghiară, fost profesor universitar în SUA, Thomas Molnar!

Joi 31 octombrie 2013, la ora 16.30, în cadrul evenimentelor şi manifestărilor din cadrul Târgului Naţional de Carte şi Revistă Religioasă (ediţia a XIII-a) – în sala de conferințe (corpul B – clădirea nouă, la et.5) a Bibliotecii Judeţene „ASTRA” din Sibiu, a avut loc lansarea cărții compusă din două eseuri „Eu, Simah, prefectul Romei - Omul și mașina” de prof.univ. Thomas Molnar, (prima carte tradusă în Limba română a autorului de origine maghiară, profesor universitar în SUA, Thomas Molnar) în traducerea și prefața lui Manuel Valeriu, lucrare compusă din două interesante eseuri, publicată la Editura Logos, București. La lansare au fost invitați speciali: Conf. Dr. Sebastian Moldovan, Manuel Valeriu ş.a..

De asemenea şi eu am sost invitat de către traducător, D-nul Manuel VALERIU. [N.M. = Nota Mea - Răzvan TULPAN]

„Eu, Simah, prefectul Romei - Omul și mașina” a prof.univ. Thomas Molnar în traducerea lui Manuel Valeriu (traducătorul semnează şi prefaţa), publicată la Ed. Logos, București - lucrare deosebită, cu o abordare originală şi stimulatoare, formată din două eseuri comparabile ca abordare cu lucrări în de tipul celor ale lui Alvin Tofler (vezi Şocul viitorului şi Al treilea val - lucrări de referinţă în sociologie, scrise de Alvin Tofler).

Câteva repere biografice ale lui Thomas MOLNAR (vezi prefaţa cărţii amintite)

Thomas MOLNAR s-a născut în anul 1921 în Ungaria (Budapesta), din 1927 - de la vârsta de 6 ani, împreună cu părinţii, se stabileşte în România, la Oradea, unde trăieşte 11 ani (1927-1938), căci la vârsta de 17 ani revine în oraşul magiar natal. La începutul anilor 1940 pleacă în Belgia la studi la Universitatea din Bruxelles. Dat fiind perioada tulbure a celei de a Doua Conflagraţi Mondiale, Molnar ajunge prizonier în lagărele germane-natiste, iar în ziua fixată pentru execuţia sa – 29 aprilie 1945, este eliberat din lagăr de către trupele aliate, împreună cu ceilalţi deţinuţi. Mai târziu a trăit în SUA şi a fost profesor universitar la mai multe universităţi americane şi nu numai. A fost un filosof catolic cu idei neângrădite, mai liberale, nonconformist. După o viaţă plină de neprevăzut şi presărată cu numeroase încercări, Thomas Molnar se stinge din viaţă în anul 2010, în Richmond, statul Virginia SUA.

Subliniem anumite idei şi concepte ale autorului T. Molar, din opera sa (din unele dintre cele 44 de cărţi scrise de Molar şi traduse în numereoase limbi – autorul a publicat şi numeroase articole), unele subliniate şi de traducătorul Manuel Valeriu:

În „Declinul intelectualului” (1961) a lui T. Molar, autorul subliniază faptul că, în opinia sa, elitele funcţionează fără a mai crede în democraţie, neaplicând pricipiile democratice, elitele manifestându-se „într-un consiliu de administraţie paternalist” [...] ca un „ca un grup de manageri, de experţi, de conceptualişti, guvern mondial sau agenţii omniprezente”, iar membrii elitelor nu se mai supun lui Dumnezeu. („Omul şi maşina”, pp. 8-11, din prefaţa traducătorului). Molnar în scrierile sale, accentuează, ideea unor elite înstrăinate de Dumnezeu, degenerate moral, cu o societate alienată, aflate într-o criză de identitate - „o utopie planetară” (vezi prefaţa lucrării „Omul şi maşina”).

La nivelul societăţii „o cvasi clasă ia naşterte, anonimă, fără caracter, fără conştiinţă sau identitate.” (p. 35 din „The Emerging Atlantic Culture”, de T. Molnar, idee subliniată de traducătorul M.V. în prefaţa cărţii „Omul şi maşina”).

Astfel, efectele tehnologizări excesive, a mecanicizării, automatizării combinate cu automatismele umane date de alienare şi de alterarea identităţii cu profanarea sacrului, duc, în viziunea din scrierile lui Molnar, la o degenerare şi chiar la „dispariţia spiritualului şi a sacrului din societatea noastră.”

Revenind la prima şi, deocamdată, singura carte tradusă în română şi lansată luna aceasta (31 octombrie 2013), autorul subliniază robotizarea oamenilor, îndepărtarea de Dumnezeu, criza identitară... Este, uneori, o abordare mai abruptă, dar necesară, în vizuinea lui Molnar, tocmai pentru a evidenţia problematica şi a şoca!... deci pentru a atrage atenţia asupra pericolului.

Atinge şi problematica religioasă, la modul concret, el nefiind de acord cu dezumanizarera liturghiei în principal în SUA, căci Thomas Molnar, profesorul universitar american, vorbeşte despre „muzica pop” şi „mişcările corporale”, (ceva de genul unor dansuri în grup) incluse (mai nou) la Liturghia din bisericile anumitor culte (unele culte de tip creştin), toate acestea producând, conform lui Molar şi lucrării cu eseul „Maşina şi omul”, producând desacralizare şi prin ruperea de tradiţional şi de obişnuit, natural şi firesc. Alteori el spune că până şi de Dumnezeu se discută raţional, ştiinţific, pragmatic.

Autorul de origine maghiară mai subliniază şi faptul că „o societate este pregătită pentru decadenţă atunci când idealul ei se epuizează şi ea e abandonată de geniile invizibile ale societăţii.” (eu aş completa că geniile invizibile sunt similare, în anumite privinţe ale manifestării şi influenţei, cu un fel de mână invizibilă din economie [N. M.]). Astfel, tăvălugul tehnologiei şi mecanizării afectează sufletul şi intelectul, atingând grav naturalul - manifestările normale sociale şi nu numai!

Un aspect interesant şi oarecum frapant este faptul că Molnar spune că Marea Mecanizare atinge până şi Universităţile (lumii) – adică mediul de formare a tinerilor, căci se trece de la formula universitară clasică-tradiţională, la cea universitară nouă chiar cu tente de globalizare, în sensul interferenţelor dintre mediile universiare şi companiile multiinaţionale (care, aş completa eu că oferă logistică, sponsorizări şi recrutează studenţi şi absolvenţi [N. M.]), cu partidele politice, cu grupurile de interese-presiune ş.a.. Astfel, mediul universitar nu mai este cel clasic - axat pe învăţămînt, educaţie, formare, ci deja este unul hibrid (aş spune eu - chiar mutant [N.M.]), cu interferen'e exterioare, reyult\nd un fel de hipermarket cu o pierdere de inentitate şi de repere (simple tradiţionale universitare specifice, aş completa eu [N.M.]).

Eu aş spune că totuşi nu se pot generaliza şi absolutiza aceste concepte, căci  există, încă,sunt, şi fiefuri mai rare de natural şi linişte!... deşi totul tinde către uniformizare forţată şi înglobare. absorbire, globalizare... Trebuie trezvie şi grijă!... identitatea trebuie păstrată... [N.M.]

Într-o altă ordine de idei, Molar, în cartea sa tradusă în română în 2013, susţine că „omul care nu are limite (limitări [N.M.], abandonat poftelor sale, devine o brută”... Eu personal [N.M.] aş fi mai blând, şi nu aş spune brută, ci mai degrabă om ignorant, indiferent, preocupoat de sine însuşi, nealtruist deci egoist... căci sămânţa naturalului, a firescului, a Cunoaşterii se Dumnezeu, o au toţi oamenii prin naştere şi, mai apoi, prin dezvăluirea / cunoaşterea de (anumite) taine... [N.M.]

Molnar vede imperiile ca pe „monştrii reci” [… ] „gulagul comunist a oferit o ilustare elocventă, vacarmul vulgar al Americii, de asemenea. Imperiile candidate din Lumea a treia imită aceşti strămoşi de marcă”. Istoria se repetă!... „perpetuum mobile" al istoriei! Eu personal [N.M.] nu aş numi această lume neevoluată economic Lumea a treia, căci este doar un şablon, Dumnezeu are o cu totul şi cu totul altă scară a valorilor - după cum bine spune în Adevăr Sfântul Apostol Pavel în Epistolele din Noul Testament (cuprins în Sfânta Scriptură sau Biblia), ne spune că Dumnnezeu nu se uită la faţa omului ci la inima lui, la sufletul omului. [N.M.] (vezi Noul Testament cu Psalmii, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române - B.O.R.)

Spre finele lucrării „Eu, Simah, prefectul Romei - Omul și mașina” a lui Molar, autorul de origine magiară şi profesor universiar în SUA, un filosof catolic, un gânditor, subliniază faptul că „maşina” rămîne un corp străin în relaţia cu sufletul... Adică mecanicicarera, artificializarea, îndepărtarea de natural nu se poate integra şi contopi cu sufletul omului. [N.M. = Nota Mea]

Molnar nu ne dă soluţii – sau mai degrabă nu doreşte a ne oferi pe tavă soluţiile, el lansează o serie de provocări, de întrebări, mişcă roţiţele gândirii abstracte, ştiinţifice, umane dar şi lăuntrice sufleteşti ale cititorilor, direcţionând totuşi orientările cititorilor, oferindu-le un anumit făgaş... Prea multă mecanicizare, tehnologizare, îndepărtare de natural, de natură, de firesc, de Dumnezeu, de valorile reale, îndepărtare de moralitate, de etică, îndepărtare de omenie şi de omenesc, de relaţiile interumane nemijlocite de Internet, de e-mail, telefon, televiziuune, de TV prin sateliţi etc. afectează, cu siguranţă, latura fireasă, normală, naturală şi intimă a omului... deci alienează şi denaturează, ne spune Molnar şi pot spune şi eu!
O carte deosebită, stimulatoare, incitantă, cu o serie de întrebări existenţiale şi, de mare actualitate - căci, istoria se repetă!

Vă invităm a citi acestă deosebit de interesantă lucrare a lui Thomas Molnar, formată din două eseuri „Eu, Simah, prefectul Romei” şi „Omul și mașina”, în traducerea lui Manuel Valeriu, căci cu certitudine vă veţi pune o serie de întrebări existenţiale! Lectură plăcută!