POEZII POEME de Răzvan Tulpan

*Copyright © Răzvan-Ioan Tulpan. Toate drepturile aparţin autorului.

Toate drepturile rezervate. Cărțile dețin cod ISBN.

*Din cartea/lucrarea „Timpuri noi şi vremuri vechi... în versuri” 

de autor © Răzvan-Ioan Tulpan. Sibiu, (2014):

Pădure, în miez de iarnă*

© de Răzvan-Ioan Tulpan

„Viscol şuieră-n troiene

uriaşe de zăpadă,

Şi pădurea parcă geme –

îngheţată, mută, albă...

~

Se aude din vâlceaua

albă şi încremenită,

Urlături ce urlă haita

lupilor cu blana sură.

~

Sus, în brad, o cioară mică –

neagră şi cam zgribulită,

Croncăne şi, întristată,

roade-ncet... o ghindă mică.

~

Veveriţa plimbăreaţă –

micuţă şi agitată,

Caută cu îndrăzneală,

Uite-aşa... la repezeală,

Sus – în brad, jos – în zăpadă,

ceva bun... de ronţăială!

~

Iată, şi-un cocoş de munte

care glasul şi-l încearcă,

Ce se-nfoaie, mândru, 'n pene

şi cheamă pe-a sa consoartă.

~

[...]

~

Crivăţ şuieră şi urlă,

brazii falnici îndoieşte,

Urlă lupii-n sus la lună

care parcă-ncremeneşte!

~

Şi zăpada cade, cade,

iar vântul se înteţeşte;

Brazii stau pe baricade,

gerul muşcă mişeleşte.

~

Acu-n noaptea îngheţată

numa' viscolul se-aude

în pădurea-ncremenită,

şuieră... şi-ncet se stinge...

~

Furtuna se potoleşte,

tace vântul, nu mai suflă,

Nici ninsoare nu mai cerne...

liniştea-i de-acum stăpână...

~

Şi, ca-n vrajă de poveste,

din vremuri demult apuse,

Totu parcă-ncremeneşte,

ca-ntr-o vrajă din poveste...”*

*Copyright © Răzvan-Ioan Tulpan. Toate drepturile aparţin autorului.

Toate drepturile rezervate.

*Din cartea/lucrarea „Timpuri noi şi vremuri vechi... în versuri” 

de autor © Răzvan-Ioan Tulpan. Sibiu, (2014):

Un Castel... din alte Vremuri*

© de Răzvan-Ioan Tulpan

„Sus, pe munte, adânc în codrul,

Printre brazi şi printre stânci,

Străjuieşte-un vechi castel –

falnic, neclintit de vremi.

~

E-un castel uitat de vreme,

Însă plin cu amintiri...

Neştiute, şi pierdute,

în neguri de vremi şi ani.

~

Căci, în vremi demult apuse,

Forfotea de cavaleri,

de prinţese şi domniţe,

de-ospeţe şi lăutari;

~

Plin de spirit şi de viaţă -

Cu sfetnici şi cu boieri,

Diplomaţi de-aleasă viţă,

mai cărunţi ori tinerei.

~

Cu isprăvi ori aprigi lupte,

Şi poveşti dulci de iubire...,

Cu intrigi şi cu izbânde,

'n forfotă mare la Curte!

~

Însă-acum, acestea toate,

Sunt doar fum şi amintire:

Timpul a-ngropat şi fapte,

fast şi-ospeţe... în uitare...”*

*Copyright © Răzvan-Ioan Tulpan. Toate drepturile aparţin autorului.

Toate drepturile rezervate.

*Din cartea/lucrarea „Timpuri noi şi vremuri vechi... în versuri” 

de autor © Răzvan-Ioan Tulpan. Sibiu, (2014):

Dezmierdare*

© de Răzvan-Ioan Tulpan

„Iată – luna cea măiastră,

Ce-n a nopţii feerie,

Strălucite stele-adună,

Parcă într-o... simfonie.

~

Sub a lunii protectoare

Mantie ce stă de pază,

Blând, în caldă-mbrăţişare,

Fată şi băiet visează...

~

Sub a nopţii protectoare

Mantie de mii de stele,

În îmbrăţişarea dulce,

Dragostea-i tremurătoare.

~

[...]

~

'N şoapte dulci şi dezmierdare –

Băiet şi fată visează,

Iubire nerăbdătoare,

Sub a nopţii lină vrajă...”*

*Copyright © Răzvan-Ioan Tulpan

*Copyright © Răzvan-Ioan Tulpan. 

Toate drepturile aparţin autorului.

*Din cartea/lucrarea „Timpuri noi şi vremuri vechi... în versuri” 

de autor © Răzvan-Ioan Tulpan. Sibiu, (2014):

Târziu, în noapte...*

© de Răzvan-Ioan Tulpan

„Luna albă, rotunjită,

Stele albe, lucitoare,

Tac în noaptea-mpodobită

'n mii şi mii de lampadare.

~

Greierii ţârâie-n noapte,

În aer proaspăt, răcoros,

Vântu'-adie lin, în şoapte,

Acu'-noapte, după-apus...

~

Farmec are mândra noapte:

Susură râul, vibrează,

Tremur frunzele, în şoapte –

natura se-mprospătează...

~

Trecut-a ziua toridă.

Cu alaiul său de stele,

Luna e, de-acum, stăpână –

Greierii doinesc în noapte!

~

Acu'-i linişte şi pace...

Câmpul parcă dormitează,

Freamătă iarba în noapte,

Greierii-n strune vibrează.

~

Şi-n a nopţii feerie,

Jos, sub cerul înstelat,

Parcă cântă-o rapsodie –

Totu-i blând şi minunat!

~

Sus, pe cerul înstelat,

Coana lună, stelele,

Parcă şi-au făcut palat –

Ele sunt stăpânele...

~

Jos, natura-n adormire:

Râul, ramul, se-odihnesc –

Linişte, 'ntunerec, şoapte –

Toate stau... şi picotesc...

~

Acu'-i linişte, tăcere,

Mult mai e, până la ziuă –

Toate stau în adormire –
„Noapte bună”... pân' la ziuă!...”*

*Copyright © Răzvan-Ioan Tulpan. 

*Din cartea/lucrarea „Timpuri noi şi vremuri vechi... în versuri” 

de autor © Răzvan-Ioan Tulpan. Sibiu, (2014):

Ninge iar, în Ceas de Seară*

© de Răzvan-Ioan Tulpan

„Ninge iar, în ceas de seară,

Cu fulgi mari şi albi, pufoşi,

– Des ninge în astă iarnă –

Cerne fulgii... ca-n poveşti!

~

Fulgii cad – privesc uimit...

parcă-i iarnă de poveste –

Totu' zace-nţepenit,

Sub încremenite troiene.

~

La căldură stau, în casă,

Şi privesc drept prin fereastră –

Fulguieşte-n astă-seară,

Parc-ar fi iarna măiastră!

~

Vântul şuier'... nu-l aud...

Muşcă frigul... dar nu-l simt...

Îngheţată-i creanga-n dud,

Şi afară văd cernind,

~

[...]

~

La căldură, la fereastră,

Stau în casă şi privesc

Cum cerne cucoana iarnă

Fulgii mari ce-nvăluiesc

~

Copaci, drum, garduri şi case

În linţoliul de zăpadă,

Şi cuprind în aspre-i braţe

În spectacolul de seară:

~

Iată iarna-Împărăteasa,

E stăpâna absolută,

Cel puţin în astă noapte

Peste toate de afară!

~

Înăuntru-i cald şi bine,

Însă-afară şuier vifor.

Iarăşi iarna toarnă, cerne

Fulgii reci peste oraşul

~

Ce-ngheţat, e sub asediu

de zăpadă şi de gheaţă,

Învăluit în linţoliu
îngheţat, ce stă în crivăţ...”*

*Copyright © Răzvan-Ioan Tulpan. 

Toate drepturile aparţin autorului.

Toate drepturile rezervate.

*Din cartea/lucrarea „Timpuri noi şi vremuri vechi... în versuri” 

de autor © Răzvan-Ioan Tulpan. Sibiu, (2014).

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 

Copyright © Răzvan-Ioan Tulpan.

****Din cartea/lucrarea „Oameni, gânduri, cosmos şi natură... 
dincolo de cuvinte: versuri şi rime”, 

de autor © Răzvan-Ioan Tulpan. Sibiu, (2015):

Ploaie de toamnă****

© de Răzvan-Ioan Tulpan

„Plouă, plouă,... în torente,

Glia de apă musteşte,

Apa totu' potopeşte,

plouă, nu se mai opreşte!

~

Plouă-aşe de-o săptămână,

Parcă-a cerului ţâţână,

ruptu-s-a din căpăţână,

într-o mare de furtună.

~

Ceru-i plumburiu de nouri,

Apa clocoteşte-n volburi,

Parc-am fi în alte vremuri,

ca la Potopu' lui Noe.

~

Plouă fără de oprire,

sub a cerului mugire,

sus – pe deal şi jos – în vale,

cerul apa o prăvale.

~

Întunerec şi lumină,

tună: buuum, şi fulgere,

Se înghesuie pe ziuă,

şi se-ntind până în noapte!

~

Bubuie... şi groaznic tună,

Fulgeră, arde, trăzneşte!

– se dezlănţuie furtună –

„Aoleo, Doamne păzeşte!”

~

Noapte bună! încă plouă.

Plouă, plouă, pân' la ziuă...

şi-nc-o zi, şi încă două:

cine ştie cât mai plouă?...

~

Ăsta-i timp de cugetare,

vreme de melancolie,

sub a toamnei cenuşie
udă, tristă mantie...”****

Copyright © Răzvan-Ioan Tulpan. 

Toate drepturile aparţin autorului.

Toate drepturile rezervate.

****Din cartea/lucrarea „Oameni, gânduri, cosmos şi natură... 
dincolo de cuvinte: versuri şi rime”, 

de autor © Răzvan-Ioan Tulpan. Sibiu, (2015).